KAN-therm: Devino campion cu incalzirea prin pardoseala KAN- therm



Devino campion cu incalzirea prin pardoseala KAN- therm

Încălzirea prin pardoseală, la ce să se acorde atenție și care sunt cele mai frecvente erori de execuție

 

În prezent, încălzirea prin pardoseală este unul din sistemele de încălzire a caselor,  cel mai frecvent ales de investitori.  Confortul termic, economisirea energiei ridicată datorită posibilității utilizării unor surse de căldură ecologice, cu temperaturi joase, cum ar fi pompele de căldură, cazanele in condensare, instalațiile solare etc., igiena și estetica ridicată, reprezintă unele dintre principalele avantaje ale unei astfel de soluții.     

În ciuda opiniei destul de populare că instalația de încălzire prin pardoseală ar fi un sistem de încălzire simplu și ușor de instalat, trebuie să ne amintim despre câteva principii și practici de bază privind selectarea și execuția acesteia.                     

Care pot fi cele mai frecvente greșeli la selectarea și instalarea încălzirii prin pardoseală?                                             

Lipsa izolației împotrivă umidității

O greșeală foarte esențială la instalarea sistemului de încălzire prin pardoseală este neexecutarea izolației împotriva umezelii sub întreaga suprafață de încălzit.

Lipsa acestei izolații poate produce ridicarea umidității din pământ chiar prin panoul de încălzire și deformarea stratului de beton așezat pe sol și, în cele din urmă, distrugerea panoului în sine (lipsa suportului pentru panoul de încălzire). 

 

Podea pe sol sau plafon inegal

Panoul de beton sau plafonul, pe care vor fi așezate panourile de izolație ale încălzirii prin pardoseală, trebuie să fie egale.  Acest lucru va permite o aderență strânsă a izolației termice la substrat și, ca rezultat,  aceasta va oferi un suport solid pentru panoul de încălzire definitiv. Orice neregularitate a suprafeței plafonului sau a pardoselii pe sol, poate duce în viitor la crăpări excesive.

 

Lipsa sau execuție incorectă a dilatației panoului de încălzire față de structura clădirii

Următorul pas, imediat după pregătirea substratului portant, este distribuirea benzii de perete și  a izolației termice pe întreaga suprafață destinată încălzirii prin pardoseală.   Banda de perete are ca sarcină să separe panoul de încălzire definitiv de toți pereții verticali, atât cei externi cât și cei interni.    Acest lucru va permite în viitor funcționarea liberă și sigură a panoului de încălzire datorită compensării fenomenului de dilatare termică. Banda de perete, obligatoriu trebuie să fie amplasată pe întreagă circumferința a panoului de încălzire și nu trebuie să fie întinsă la colțuri, deoarece se poate rupe în timpul turnării șapei.   Neexecutarea dilatației de perete constituie un risc potențial de crăpare a panoului de încălzire în locul contactului acestuia cu un perete vertical.   O consecință următoare va fi deteriorarea căptușelii, de exemplu a plăcilor ceramice.  

 

 

Împărțirea și dilatările panourilor de încălzire

Foarte des, este uitată și dilatarea panourilor în uși,  între două încăperi separate. Rezultatul este apariția unui panou de încălzire mare, nedilatat.  O altă chestiune importantă este înălțimea corespunzătoare de dilatare. Dilatarea realizată corect începe cu izolarea termică a panoului de încălzire și iese peste grosimea șapei împreună cu căptușeala.  Pe scurt, dilatarea trebuie să separe complet cele două panouri adiacente împreună cu căptușeala de finisare.

Panourile de încălzire, separate, vor fi expuse la expansiunea termică, care va apărea individual pentru fiecare panou.  Traversarea țevilor între aceste panouri, realizată rigid, poate duce la "cosirea" țevilor de tranzit din cauza mișcărilor termice individuale ale două panouri diferite.  Acest fenomen poate fi eliminat prin utilizarea unor dilatări speciale pentru țevile de tranzit.  Aceasta constă în așezarea țevilor, în locul în care are loc dilatarea panourilor, în tuburi ondulate de protecție speciale de aproximativ 50 cm lungime. 

 

Selectarea puterii  sistemului de încălzire prin pardoseală

Tot mai des, încălzirea prin pardoseală este singurul sistem de încălzire de bază dintr-o clădire și trebuie să acopere cererea de căldură în proporție de 100%.  Problema frecventă în abordarea instalației de încălzire prin pardoseală o constituie pur și simplu lipsa unui proiect bun și a alegerii optime a distanței dintre țevi.  Subestimarea randamentului încălzirii prin pardoseală față de cererea reală a clădirii pentru căldură, va avea ca rezultat o încălzire insuficientă în permanență a încăperilor și disconfortul termic. În astfel de situații, executanții apelează la ridicarea temperaturii de alimentare a încălzirii prin pardoseală, care are ca rezultat apariția supraîncălzirii podelei.  O astfel de situație afectează grav caracteristicile utile ale instalației și dispoziția utilizatorilor.  De asemenea, se întâmplă sa existe câteva erori de execuție care se  suprapun într-o singură instalație și eliminarea lor prin creșterea temperaturii de alimentare a instalației sau prin corecția debitului pe distribuitor, este chiar imposibilă.  Trebuie întotdeauna amintit că un sistem de încălzire prin pardoseală nu poate fi corectat fără a fi necesar să se înlocuiască podeaua.

 

 

Planificarea sistemului și a lungimii buclelor de încălzire

Pentru a asigura aranjarea corespunzătoare a buclelor sistemului de încălzire prin pardoseală, este necesar să se consulte investitorul cu privire la amplasarea intenționată a mobilierului sau a unor construcții permanente în încăperi. Datorită acestui lucru vom evita acoperirea buclelor de încălzire și limitarea puterii instalației de încălzire.  În cazul încălzirii prin pardoseală în încăperi de tip baie, ar trebui evitată montarea buclelor de încălzire sub cabine de duș sau căzi de baie - o astfel de instalare va expune încăperea la apariția mirosurilor neplăcute provenite din canalizare.  Cu toate acestea, cea mai gravă eroare în punerea în aplicare a încălzirii prin pardoseală este executarea unor bucle de încălzire prea lungi.  Circuite prea lungi sunt cauza unor pierderi mari de presiune, care greu pot fi compensate cu ajutorul pompei de circulație. 

 

Fixarea țevilor de izolație termică

Foarte des, din dorința de economisire a elementelor componente ale instalației de încălzire prin pardoseală, sunt utilizate sisteme neprofesionale, executate individual,  pentru "fixarea" țevii de izolație termică.  Un efect frecvent al acestei abordării cazului este lipsa unei fixări corecte și fiabile a țevii la izolația termică și "ridicarea" ei în timpul realizării șapei.  Rezultatul este o grosime neuniformă a șapei peste țeava de încălzire, ceea ce poate duce la fisurare excesivă locală a panoului de încălzire și a căptușelii, de exemplu a plăcilor ceramice. 

 

Selectarea distribuitorilor

O altă greșeală destul de frecventă, atunci când se selectează și se completează instalația de încălzire prin pardoseală, este alegerea necorespunzătoare a distribuitoarelor.  Pentru funcționarea corectă și uniformă a sistemului de încălzire prin pardoseală, se cere așa numită reglarea hidraulică a tuturor buclelor de încălzire.  O putem face datorită debitmetrelor speciale sau supapelor de reglare, cu care sunt echipate distribuitoarele pentru încălzirea prin pardoseală.  O altă chestiune este posibilitatea de a controla încălzirea prin pardoseală prin măsurarea temperaturii în încăpere.   O astfel de posibilitate ne oferă distribuitoarele care, pe lângă debitmetrele sau supapele de comandă menționate, au inserții speciale pentru instalarea actuatoarelor sistemului automat de comandă. Selectarea unui distribuitor care va fi lipsit de aceste elemente, va împiedica funcționarea corectă a întregului sistem de încălzire prin pardoseală.

 

 

 

Turnarea podelei monolit

O problemă foarte importantă atunci când se toarnă podele este precauția sporită atunci când se utilizează unelte care, în vreun mod, pot deteriora țeavă așezată. Prin urmare, este absolut recomandat ca țevile să fie umplute cu apă sub presiune atunci când se toarnă șapa.  Acest lucru va permite identificarea rapidă a locului de deteriorare a țevii,  încă în faza de turnare a betonului.  Pentru a obține o șapă de beton durabilă, trebuie să respectați obligatoriu recomandările cu privire la grosimea ei minimă și să o urmăriți la turnare.  Pentru a limita apă în amestec și a obține o consistență a betonului, potrivită pentru a fi așezată, se recomandă adăugarea așa-numiților plastifianți. Neadăugarea de plastifiant la beton este o eroare evidentă de execuție și cauzează o creștere semnificativă a porozității podelei monolit, ceea ce duce, în consecință, la o reducere semnificativă a capacității de transmitere a căldurii  prin podea și a proprietăților ei mecanice.  Imediat după turnarea podelei monolit, benzile de perete și dilatări nu trebuie tăiate.  Acestea ar trebui să iasă deasupra podelei, până când se pune căptușeală, oferind astfel un indiciu pentru echipele de finisare în ce locuri trebuie executată dilatarea, de exemplu, a plăcilor ceramice. 

 

Îngrijirea șapei 

Timpul de priză a podelei monolit este de la 21 la 28 de zile.  Abia după acest timp puteți trece la procesul de temperare lentă a șapei.  Este absolut necesar să se evite pornirea sistemului de încălzire prin pardoseală imediat după turnarea șapei, de exemplu, pentru a proteja instalația umplută împotriva înghețării.   Încălzirea șapei proaspete va duce la evaporarea excesivă și prematură a apei necesare pentru procesul de prindere a betonului.  Ca rezultat, rezistența podelei va fi mult mai mică.

Ing. dipl.  Mariusz Choroszucha, Șef Departament Consultanța Tehnică KAN-therm 

 

 

Click aici si inregistreaza-te la newsletterul nostru si fii primul care primeste astfel de materiale intereseante in viitor!!! 

 

 

   Citeste mai multe in Cunostiinte de baza: Knowledge Base